VALENTE EDUCATIVE ALE  METODELOR INTERACTIVE

                                                                            Prof. inv. primar. Rus Mirela

                                                                            Şc. Gimn. Grigore Silaşi Beclean , jud. B-N

            Primul pas al elevului în şcoală este însoţit de misterului necunoscutului. Noul univers, pe căt de vast pe atât de necunoscut , îl face pe elev să înainteze stimulat de interesul descoperirii lumii noi. Astfel, elevul porneşte într-o aventură a cunoaşterii în care el însuşi este participant activ. Acesta este nevoit să înfrunte probleme noi , să analizeze situaţii necunoscute , să descopere răspunsuri la toate întrebările pe care el însuşi şi le pune.

            În acest context intervine cadrul didactic ca mediator , facilitator al descoperirii necunoscutului .În lumea contemporană , dascălul facilitează accesul elevului la informaţii şi îi oferă spijinul necesar depăşirii tuturor dificultăţilor. Căile prin care se ajunge la atingerea obiectivelor procesului educaţional - însuşirea unor cunoştinţe , formarea unor comportamente reprezintă metode interactive de predare -învăţare .

            Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate. Marii pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi cunoştinţe sau comportamente se poate realiza  mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele utilizate.

          Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a căror cunoştinţe şi utilizare depinde eficienţa muncii educative. Profesorul, cunoscând varietatea metodelor, particularităţile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, trebuie să acţioneze pentru a-şi valorifica pe deplin personalitatea, devenind el însuşi un creator în materie articulare a strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.

            Prin metode interactive elevii îşi exersează capacitatea de a selecta , combina , învăţa lucruri de care au nevoie în viaţa de şcolar şi de adult.Efortul lor trebuie să fie unul de ordin intelectual , de exersare a proceselor psihice  şi de cunoaştere , de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele clasice prin studiul mediului concret.

            În cadrul învăţării interactive , elevul descoperă, inferează ,imaginează , construieşte şi redefineşte sensurile prin prisma propriei experienţe . Astfel , elevul devine “ propriul iniţiator şi organizator” al experienţelor de învăţare , capabil să-Şi reorganizeze şi să-şi restructureze în permanenţă  achiziţiile proprii.Dezvoltând acest tip de învăţare activă , cadrele didactice stimulează elevii să devină capabili să elaboreze  proiecte personalizate de învăţare.

            Metodele interactive implică timp , idei diverse, participare activă din partea elevului, descoperire de valori noi,încredere în capacitatea proprie . De asemenea, acestea dezvoltă elevilor gândirea critică  deoarece atunci când sunt puşi să analizeze un personaj,un coleg, o faptă , o situaţie , ei trebuie să conştientizeze că ei critică doar comportamentul în sine , fapta şi nu personajul .Elevii învaţă că un comportament poate fi criticat pentru a şti să-l evităm .

            Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a  învăţarii şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.  

            Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup. Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv  - educativ, având un caracter activ – participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului .

Caracteristicile metodelor interactive:

       *  sunt atractive;

 *  stimulează implicarea activă în sarcina didactică;

 *  stimulează iniţiativa;

 *  asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;

 *  asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare;

 *  valorifică şi stimulează potenţialul creativ, originalitatea copiilor;

 *  acţionează asupra gândirii critice a elevilor;

 *  elevii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor;

 *  promovează învăţarea prin cooperare;

 *  copiii învaţă să argumenteze acţiunile;

 *  învaţă pe elevi să comunice între ei şi să asculte părerile celor din jur.

Metodele moderne au tendinţa de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării ştiinţifice, antrenând elevii în activităţi de investigare şi cercetare directă a fenomenelor . Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică are ca rezultat creşterea motivaţiei pentru învăţare şi a încrederii în sine, contribuie la formarea atitudinii pozitive faţă de obiectele de studiu în şcoală şi asigură condiţiile formării capacităţii copiilor de a interacţiona şi de a comuni ca, pregătindu-i mai bine pentru activitatea socială.

Metodele interactive determină solicitarea mecanismelor gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile copiilor, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea.Aceste metode presupun respectarea particularităţilor de vârstă , îmbinarea diferitelor forme de activitate şi ritmul de învăţare personal al elevilor.Metodele de învăţare interactivă implică elevii în procesul de învăţare în sensul formării lor ca participanţi activi la procesul de educare, astfel fiind ajutaţi să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să aplice în diferite situaţii de învăţare ceea ce au învăţat.După fiecare metodă aplicată se pot obţine perfomanţe pe care elevii le percep şi îi fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare.Elevii înţeleg şi observă că implicarea lor este diferită dar , încurajaţi , îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor .

Învăţarea activă  determină plăcerea de a descoperi şi de a învăţa prin efort propriu fapt ce crează sentimente pozitive , de încredere în forţele proprii , de dorinţă de cunoaştere , de împlinire. În învăţământul românesc a devenit o necesitate promovarea metodelor moderne de instruire care au capacitatea de a stimula participarea activă şi deplină, fizică şi psihică, individuală şi colectivă a elevilor în procesul învăţării. Elevii trebuie să fie învăţaţi să gândească critic, creativ, constructiv, eficient.

. Satisfacţia noastră, a dascălilor, nu constă în a vedea că elevul a reprodus lecţia citită, compunerea sau comentariul dictat „cuvânt cu cuvânt”, ci în a-i pune în evidenţă „talentul”de a îşi realiza propriul rezumat, propria compunere. Elevul nu trebuie să fie o maşină de memorat, ci un creator. Avem obligaţia de a asigura atmosfera propice declanşării valului de idei personale, de a le da elevilor şansa de a se afirma ca adevăraţii descoperitori ai noului .

 

 

Bibliografie:

Muşata Bocoş,Vasile Chiş(2012)- “Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare”,Casa Cărţii de    Ştiinţă , Cluj-Napoca

Macarie, C. (2005)– „Alternativele metodologice moderne” – o provocare pentru activitatea didactică, Târgu-Jiu, Editura Măiastra

Crenguţa Lăcrămioara Oprea (2006) –„ Strategii didactice interactive” , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.