Sunt copil şi am drepturi!
Copilăria...ce frumos răsună pe buzele fiecăruia!Şi mai frumos este
atunci cand fiecare persoană se poate bucura de aceasta la timpul potrivit.
Una dintre aceste persoane sunt si eu,o copilă norocoasă căreia viata
i-a oferit toate şansele de a se bucura de frumuseţile copilăriei si care din
pacate,nu a stiut să le valorifice la cel mai înalt nivel.Inocenţa care
insoţeste această varstă surprinde mereu prin suras şi candoare.În sufletul
unui copil e atat de multă speranţă si dragoste încat rănindu-l i-ai omorî suru-rasul.Copilăria
este singurul moment în care răutatea,invidia şi ura nu prinde rădăcini în
su-flet.În inocenta fiecărui copil se ascunde atata putere încat s-ar putea
făuri o lume a bucuriei,a fericirii,a zambetului veşnic şi al păcii
interioare.Noi,copiii,visăm la un viitor plin de satisfacţii sufleteşti şi
materiale,plin de succese şi împliniri.Noi înţelegem lumea ca un triumf al
binelui împotriva răului.
Privesc de jur
împrejur la ceilalţi copii.Unii dintre ei nu sunt la fel de privilegiaţi ca
mine şi nu sunt părtaşi la făurirea unei lumi feerice,Şi toate acestea datorită
faptului că aceştia trebuie să lupte pentru acapararea propriilor drepturi.Pentru
ei,dragostea înseamnă atat de mult tocmai pentru că le lipseşte.
Fiecare copil
ţinteşte în viaţă cat mai sus.Această dorinţă devine propriul ide-al.Uneori,acest
ideal este îngrădit de vitregiile sorţii,Îndată ce un copil este dezavantajat,marginalizat,idealul
este compromis,iar visul este de-a dreptul spulberat.
Ceea ce trebuie
să caracterizeze viaţa reală este egalitatea tuturor copiilor.Din
păcate,această concepţie,este de cele mai multe ori imposibil de îndeplinit din
cauza unor lucruri minore,cum ar fi culoarea pielii,apartenenţa
religioasă,condiţia socială,limba vorbită...Sufletul copilului este
inconfundabil culorii pielii,acesta fiind unic,o adevarată comoară
tainică.Pentru a-şi exprima dorinţele şi pentru a-şi pune in valoare propriile
talente copiii nu au nevoie de cuvinte ci ei folosesc aşa-zisul,,limbaj al sufletului,,.Cand e
vorba de înţelegerea dintre două suflete
inocente apartenenţa religioasă este nesemnificativă deoarece copiii sunt
înconjuraţi de aura binelui şi a puritaţii.
Sănătatea este
bunul cel mai de preţ al fiecăruia,este o virtute necesară unei vieţi senine.Asistenţa
mediclă este ceva strict necesar care trebuie oferită copiilor
necondiţionat.Co-pilul se naşte pentru a fi învăţat.Studiile sunt cele care pun
bazele unei cunoaşteri temeinice şi fac lumină acolo unde este
întuneric,studiile formeză o viitoare persoană de succes care va tinde spre
infinit,îmbrăţisand cu mainile deschise orice oportunitate.Din nefericire
copiii nu înţeleg că nu pot călca pe pragurile şcolilor deoarece părinţii nu au
posibilităţi financiare ci îşi doresc să fie şcolari ca toţi ceilalţi.
Chiar dacă esti
copil ai anumite responsabilităţi şi activităţi care te obosesc atat fizic cat
şi sufletşte.Timpul liber,joaca,excursiile oferă puterea de a merge mai departe
şi de a uita pro-blemele de acasă.Jocul
este felul copilului de a comunica,de a socializa cu alţi copii,un mod de a
împărtăşi bucuriile şi de a fugi de griji şi necazuri.Să nu uităm de valoarea
jucăriilor care devin partenerii reali de viaţă.Şi totuşi sunt mulţi copii care
nu au jucării,iar jocul şi distracţiile lipsesc cu desăvarşire din viaţa lor.
Cat de bine ar
fi dacă respectarea drepturilor copiilor ar fi realmente pusă în practica şi nu
ar rămane doar o lege scrisă într-un document prăfuit,uitat pe biroul
autorului.Noi oame-nii,nu suntem în măsură să luăm aceste drepturi unor fiinţe
atat de nevinovate ci dimpotrivă trebuie să ne depăşim pe noi înşine pentru a
le respecta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu